E ciudat cum viata ne pune in fel de fel de situatii. E ciudat cum ne da palme si ne ridica in slavi, cum ne face sa cadem in abisuri si ne incanta pe culmile gloriei.
E ciudat cum viata te face sa speri si sa-ti pierzi increderea in tot ceea ce credeai ca mai exista cu adevarat.
E ciudat cum viata ma face sa tresalt de bucurie topaind prin casa de una singura si sa plang pana nu mai pot avand senzatia ca sunt mai neputincioasa ca oricand.
E ciudat cum noi, tu, eu, trecem prin viata ca simpli spectatori asteptand cortina sa cada in urma actului final.
E bizar, e straniu, e de neinteles cum dansam cu viata pas cu pas intr-un dans prea putin sincronizat, facut parca dupa o coregrafie jalnica.
Si e ciudat cum dansul asta se scurge sub ochii nostri.
E ciudat cum visele reflecta realitatea.
E ciudat cum nimic din ceea ce numim "vis" nu se realizeaza decat cu eforturi uriase, in cel mai fericit dintre cazuri.
Si, de parca nu ar ajunge atatea lucruri ciudate, pe lumea asta nu ma simt altceva decat o ciudata, o ciudatenie a a naturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu